Suckcess – este un succes obținut în termenii altcuiva; succes nemeritat;
când ceva ce crezi că e aiurea devine de succes.
Poetul Jean Cocteau făcea referire la aceeași idee: ”Există un fel de succes mai dăunător decât eșecul.”
fragment din Keep Going de Austin Kleon
Dintr-o viață de om o treime o dormim, adică în jur de 26 de ani. Asta înseamnă că mai rămân 16 ore pe zi în starea de veghe. Într-o zi obișnuită a săptămânii majoritatea petrece 8 din cele 16 ore, adică jumătate, la serviciu – lucrând. Dacă pentru un copil școala e egală cu pacostea unui serviciu și mai luăm în calcul tot timpul alocat pregătirii pentru serviciu cât și grijilor pe care ni le facem în timpul liber legat de acest aspect, aș spune că activitatea asta ne ocupă cam un 40% din viața nedormită. În linii mari.
Pentru activitatea asta plătim cu cea mai scumpă și irecuperabilă monedă de care dispunem – timpul. Dacă această activitate – cariera – nu returnează plăcere sau satisfacții personale lăsând la o parte banii, atunci e un târg foarte dăunător vieții. Cu alte cuvinte e foarte important să-ți placă ceea ce faci și să faci ceea ce ești menit să faci.
Când aud termenul de carieră îmi vine în cap imaginea unei cariere de piatră de unde se exploatează piatra, desigur. Cred că e o strânsă legătură între termenul de carieră și acțiunea de exploatare (urât verb). Tu și timpul tău sunteți exploatați? Sau ceea ce manifești tu zi de zi te ajută să crești ca om și face lumea din jurul tău puțin mai bună decât era ieri?
Câți oameni cunoști personal care detestă cu ce se ocupă? Câți oameni sunt neutri și justifică asta cu trebuie. Și câți or mai fi care nu recunosc această înfrângere în care s-au trezit și învață să trăiască cu ea? Problema este că nu se respectă suficient de mult individul, nici el însuși și nici de către societate. Ne aliniem pieții muncii în defavoarea propriilor noastre aptitudini și visuri. E nevoie de curaj, luciditate, inspirație și un dram de noroc pentru a te număra printre fericiții care fac ceea ce iubesc în viață. Dar rezultatul merită din plin ”riscurile” și efortul de a ieși din această bulă mașinistă a lumii în care trăim.
De ce să nu urmărești banii
Știm prea bine tipologia de multimilionar nefericit. Mă rog, am auzit de ea. Dacă cumva ești milionar și nu-i așa, chiar vreau să-mi spui mai multe. Nu vreau să fiu ca vulpea și strugurii acri și recunosc importanța abundenței materiale (suficienței) în viața omului. Problema stă în a concentra atenția și a stabili ca scop ultim în activitatea pe care o faci – banul. Succesul material vine de la sine dacă te aliniezi cu principiile personale și universale și creezi în jurul tău valoare. E doar un produs secundar.
Succes în trei pași
Fie că vrei să îți evaluezi activitatea pe care o ai deja, fie că nu știi dacă drumul nou pe care te gândeai să apuci te va duce undeva, pune-ți următoarele întrebări (ordinea nu e importantă). Ești pe calea cea bună doar dacă se verifică toate condițiile de mai jos:
- Să fii de partea binelui. Mă refer ca activitatea ta să nu dăuneze sau să limiteze nicio altă persoană, mediu sau ființă. Să nu conțină intenții ascunse, malițioase sau egoiste. Cu alte cuvinte să nu fii vreun om de știință nebun care vrea să distrugă luna. Ai prins ideea.
- Să te bucuri de proces. Ceea ce faci să nu ți se pară o corvoadă deloc. Să fii motivat doar de faptul de a face ceea ce faci în fiecare zi și nu doar de rezultatul final. Să ai dorința de a te implica cu totul în activitatea ta. Cum zicea proverbul ăla: când faci ce-ți place nu muncești nici măcar o zi în viața ta! Foarte important!
- Să oferi valoare altora. Dacă te-ai gândit că te bucuri de proces dormind, îmi pare rău dar somnul nu se califică aici. Rezultatele pe care le obții manifestând plăcerea de a face ce-ți place trebuie să aducă valoare în viața altor oameni, mediu sau a altor ființe. Dacă ești pasionat de olărit, oalele pe care le creezi bucurându-te, învărtind roata aia de piatră atent la mâinile ude și mânjite, ar trebui să facă niște sarmale țais pentru tanti Nina și familia ei, de Paște.
Efectul bulgărelui de zăpadă
E idealistă abordarea, știu. Poate vei zice că sună frumos dar nu poate fi pusă în practică. Premiul reușitei în acest caz este o viață plină de bucurii, respect de sine, oameni frumoși, prosperitate și de senzația de împlinire când pui seara capul pe pernă. Deci poate merită încercat acest mod diferit, pentru că e o nebunie să faci lucrurile în același fel ca înainte și să te aștepți la rezultate diferite. Cum am făcut eu, recunosc. Hai să luăm un exemplu:
Paula se juca de când era mică de-a doctorița. Ceilalți copii erau pacienții ei și ea avea grijă să îi facă bine. În școală a vizitat o dată cabinetul psihologului și i-a plăcut tare mult de doamna foarte prietenoasă care o asculta și o înțelegea. A devenit pasionată de psihologie. A citit mult și și-a dorit să înțeleagă cum funcționează mintea umană. Deși familia o îndruma spre o carieră mai bănoasă, Paula și-a urmat calea. A absolvit Psihologia și a devenit terapeut. Și-a dechis un cabinet micuț unde încearcă să ofere ajutor genuin. A fost provocată de unele cazuri mai dificile și a căutat soluții atipice, ajutată de alți specialiști în domeniu. Așa și-a cunoscut soțul, un om bun și înțelegător ca ea. Peste timp a devenit un nume important și s-a bucurat de recunoaștere dar și de contracte bănoase din partea unor companii mari. A ajuns să scrie cărți și să susțină seminarii despre noile metode descoperite de ea. Pentru Paula ziua de mâine era o altă oportunitate de manifestare a ființei ei pe de-a-ntregul.
Iată de ce cred că făcând cu pasiune lucrul care ți se potrivește perfect cu felul tău de a fi te va face inevitabil bun în ceea ce faci. Nu depui un efort prea mare pentru că e o plăcere să te dedici acelui lucru. Și dacă acel proces sau rezultat atinge pozitiv alte vieți vei fi remunerat inevitabil pe măsura valorii oferite. Partea frumoasă e că în această călătorie vei cunoaște oameni ca tine, cu care ai multe în comun și care te vor ajuta să crești ca om și ca ființă creatoare.
Cum afli care e pasiunea/rostul/misiunea ta în viață? Punându-ți întrebări sincere și directe. Trebuie să-ți răspunzi singur, fără grabă, lucid și cu inima deschisă. Ai răbdare și fii atent la lucrurile care te definesc ca om, mai întâi. Ușor ușor apele se vor limpezi. Crede în tine. Apoi îți trebuie o doză de curaj să treci la fapte. Eu zic că merită tot efortul. Măcar gândește-te la asta!
