Memento mori

Memento mori

Deseori oamenii își duc zilele ca niște zei. Cred că li se cuvine totul, cred că au putere și fac toate acestea ca și cum n-ar exista nicio limită. Alții sunt în extrema cealaltă – într-o continuă așteptare a momentului potrivit. Toți suferim de această amorțeală crezând că lumea începe și se termină cu noi. Doar că la un moment dat, și nu atât de îndepărtat precum lasă impresia, toți o mierlim (nu cunosc rolul mierlei în această simpatică expresie). Moartea este un eveniment garantat, stipulat clar în contractul acesta al existenței, care rescrie total mersul lucrurilor cel puțin în plan personal. Unii zic că a vorbi despre moarte aduce de ghinion și e considerat subiect tabu. Mă gândesc că dacă chiar ar exista ”doamna cu coasa”, s-ar amuza serios pe acest fapt.

Expresia din latină

”Memento mori” era folosită în trecut ca salut de către călugării Ordinului Trapist și s-ar traduce prin ”amintește-ți de moarte”. Chiar dacă sună așa, conotația nu se vrea a fi una sumbră, lugubră ci chiar are un rol profund în a înțelege viața. Aș puncta două aspecte principale:

  • Mai devreme sau mai târziu vei ajunge compost sau orice fel de materie inertă, deci omule, timpul tău e limitat. Poate ar fi bine să-ți scoți din vocabular ”cândva”, ”pe viitor”, ”când va fi vremea” și să dai mai multă valoare clipei de-acum. Dacă ți-e poftă de o bere, bea o bere acum!
  • Și cum timpul ne-nghite pe toți și-n istorie rămân doar câțiva menționabili (s-ar estima că pe Pământ au trăit circa 100 de miliarde de oameni, cu tot cu noi) te întreb dacă mai crezi că contează că Audi-ul tău e din 2005 sau din 2018 sau că omu’ ăla mic și chel căruia îi zici ”șefu” te-a amenințat că-ți face referat. Cât de mult se schimbă optica prin prisma raportării la date atât de ample, nu-i așa? Chiar mai crezi că grijile de zi cu zi mai ocupă un rol important in the big picture?

Memento vivere

Conceptul de moarte creează contrast în raport cu viața. Acest contrast absolut necesar dă valoare și savoare vieții. Nu pot exista una fără alta. Sunt două fețe ale aceleiași monede (zi-noapte, cald-rece, sus-jos etc.). În daoism nu există conceptul de dualitate – dar asta e o altă discuție. ”Memento vivere” e o formă mai blândă și cu o tentă mai pozitivă de a contempla inevitabila mortalitate și de a stoarce ce-i mai bun din timpul rămas. E o mantră pe care eu o păstrez într-un colț al minții, și deseori face diferența demascând rutina care macină încet și clipele care sunt sarea și piperul din această aventură numită viață. M/V

Spread the love:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus