Și tu minți când te întreabă lumea ce mai faci? Sau răspunzi punctual și la obiect când mai mereu e evident răspunsul? Pentru mine e o întrebare capcană și bâjbâi în formularea unui răspuns până îmi dau seama că aleg să nu răspund la ea (că e capcană, nu?). Nu-mi place să mint și nici să-mi răcesc gura cu comentarii descriptive de prisos. Cel mai la îndemână răspuns pentru toată lumea este ”bine”, intonat în diferite feluri.
Dacă faci bine (ceea ce ar fi bine) înseamnă că cineva poate să confirme asta. Ai cumpărat cumva o legătură de leurdă de la băbuța din colțul străzii deși nu-ți trebuie pentru că tu ești fan usturoi, dar ai vrut să o ajuți să strângă un bănuț? Poate acea băbuță să mi te identifice drept client? Nu? N-ai manifestat nicio acțiune în sprijinul altei ființe? Îmi pare rău să-ți spun dar nu faci bine! Un neadevăr rostit, indiferent de inocența lui, tot o minciună se numește.
Când nu faci bine … adică altceva…
Poate că întrebarea te prinde în apă până la genunchi încălțat în cizmele tale de pescar în care-ți bagi picioarele la propriu, cu privirea atentă la pluta jucăușă, mulinând la undița ta de fibră de sticlă (am vrut să sune pretențios, nici nu știu dacă există așa ceva, să mă ierte pescarii care citesc). Răspunsul firesc la ce mai faci? ar fi evidenta și elocventa acțiune de a mulina. Pare un răspuns răutăcios, puțin jignitor. Cred că așa ar și trebui să sune, nu? Dacă ești într-o poziție în care nu-ți permiți sarcasmul mulinatului poți folosi prietenosul pescuiesc. Indiferent de răspuns e evidentă acțiunea și inutilitatea lui ce mai faci?
Apoi cum n-ar fi de ajuns toate acestea mai există ”mai” în întrebarea noastră. Parcă e pe post de ”ho!”. Încă mai faci lucrul ăla? N-ai terminat încă? Nu crezi că ar fi cazul să te oprești? Nu mai bine faci tu doar bine? Fără să mai lungesc vorba și să îți creez senzația c-oi fi trimisul lui Pruteanu pe pământ, ajung și la ideea care cred că e de luat în seamă.
How are you? și diferența dintre ele
Englezii folosesc ca formă de salut ”How are you?” – Cum ești? Diferența majoră e că se pune accentul pe a fi, nu pe a face. Aici poți răspunde cu bine și plecând de la cum ești sau cum te simți discuția poate decurge foarte natural spre acțiunile care te-au făcut să fii în acel fel, dacă sunt relevante. Cred că e important să respectăm ordinea asta: mai întâi să fim iar apoi să facem. E nevoie de un echilibru între cele două părți pentru o pace nesesară în viață. De multe ori ne pierdem în a acționa fără să știm exact unde mergem și mai ales de ce mergem. Când ocazional ne întâlnim cu sinele interior nu-l cunoaștem pentru că nu ne-a învățat nimeni că ar trebui să ne împrietenim cu el. Nu ne prea întreabă lumea despre el. În acele momente ciudate compensăm stânjeneala cu și mai multă acțiune. Facem orice doar ”să nu ne plictisim”. Așa că te întreb: Cum ești? Dă-ți un răspuns ție mai întâi. Nu te grăbi. Inspiră adânc și vezi ce simți. Apoi, dacă vrei, poți scrie mai jos în comentarii. Mă bucur să aud despre tine!
