Alb-negru în nuanțe de gri

Alb-negru în nuanțe de gri

A fost o vreme când vedeam în alb-negru. Totul era simplu, era rezumabil la unul dintre cei doi termeni, alb sau negru. Unde era mai complicat foloseam metoda reducerii la absurd și tot acolo ajungeam. Mă minunam cum de nu e atât de evident totul și cum oamenii au o pâclă pe ochi și nu văd. Eram eu și ceilalți.

Alb deschis sau negru foarte întunecat, atât…

Viața era simplă pe-atunci până când perechea mea din acea vreme, mânată de comunele probleme din dragoste mi-a zis: „Ei, nu e chiar așa de simplu cum zici tu. O să vezi și tu cândva”. Și am văzut. Ultima parte a frazei a avut conotații mistice. S-a lipit de mine ca un blestem. ”Cândva”-ul a venit mai repede decât mă așteptam. Toată lumea mea binară se fărâmița mai întâi în jumătăți, iar acele jumătăți în alte jumătăți și așa mai departe. Am ajuns să posed o paletă vastă de nuanțe de gri. Acum nu mai e alb sau negru, e mai degrabă un gri mai închis sau mai deschis. Apoi paletarul se aplica la toate laturile lumii mele bidimensionale care acum căpăta adâncime.

Griurile, de toate culorile…

Pentru prima oară am pierdut controlul și în fața atâtor decizii cea mai bună alegere a fost să nu mai aleg. Dar non-alegerea e o alegere și ea. Mereu, una făcută o exclude pe o alta rămasă în urmă. De-atunci prefer meniurile subțiri; pe cele groase nici măcar nu le mai deschid – merg direct pe mâna ospătarului. Cu timpul am realizat că poate totuși nu-i un blestem când mi-am dat seama că până atunci trăsesem concluzii pripite. Doar o persoană ignorantă și cu prejudecăți poate rezuma totul cu atât de puține date ca alb sau negru.

Acum am învățat că fiecare om sau situație are un număr foarte mare de variabile, toate cumva interconectate între ele. Cred că tocmai asta ne face unici. Ce șanse sunt ca eu să fi reacționat la fel ca persoana aflată în fața mea dacă aș fi trecut 100% prin experiențele lui de viață, relațiile, mediul, TOT, absolut TOT? Răspunsul (dacă e sincer) e mereu același: foarte mari. Și uite-așa ”blestemul” care îmi mai provoacă din când în când dileme obositoare, a plantat sămânța toleranței în mine. De-atunci folosesc mai des ”înțeleg” și încerc să ascult mai bine. Și sunt recunoscător pentru asta!

Spread the love:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus