Nu striga niciodată ajutor. Așa și-a intitulat Mircea Cărtărescu ultima sa carte, un volum de poezie. Întrebat despre alegerea titlului, Mircea a povestit că în timp ce scria unul din romanele sale, Solenoid parcă, a trecut printr-o perioadă mai nefastă. Episoadele de depresie nu sunt deloc lipsite din peisajul artiștilor și cu atât mai puțin […]
Trebuie să citești asta!
Sau poate că nu. Cine-s eu să-ți spun ceea ce trebuie să faci? Cine sunt ceilalți care-ți spun ceea ce trebuie să faci? Cine hotărăște pentru tine ce e important și ce nu e? ”Trebuie”, ”trebe” sau ”trăbă” (cum am mai auzit prin zona Sibiului) e o entitate care s-a instalat pe furiș în fotoliul […]
Suckcess sau succes?
Suckcess – este un succes obținut în termenii altcuiva; succes nemeritat; când ceva ce crezi că e aiurea devine de succes. Poetul Jean Cocteau făcea referire la aceeași idee: ”Există un fel de succes mai dăunător decât eșecul.” fragment din Keep Going de Austin Kleon Dintr-o viață de om o treime o dormim, adică în […]
Fii animal, că de omenie ne-am convins!
Îl chema Mickey (sau pe românește Michi). Când l-am primit avea zero ani, era roșcovan și era plin de păduchi. Îmi amintesc că se scărpina cu ciudă și supărare, chiar plângea de necaz. Eram cam de-aceeași vârstă dacă socotim echivalentul unui an câinesc în șapte ani de-ai noștri. Eu îmi trăiam a șasea primăvară. Multe […]
Cea mai populară întrebare din limba română – cred
Și tu minți când te întreabă lumea ce mai faci? Sau răspunzi punctual și la obiect când mai mereu e evident răspunsul? Pentru mine e o întrebare capcană și bâjbâi în formularea unui răspuns până îmi dau seama că aleg să nu răspund la ea (că e capcană, nu?). Nu-mi place să mint și nici […]
Memento mori
Deseori oamenii își duc zilele ca niște zei. Cred că li se cuvine totul, cred că au putere și fac toate acestea ca și cum n-ar exista nicio limită. Alții sunt în extrema cealaltă – într-o continuă așteptare a momentului potrivit. Toți suferim de această amorțeală crezând că lumea începe și se termină cu noi. […]
Fericirea e overrated (așa cum o știm noi…)
Luni dimineața, în mașină pe un drum drept în direcția Sibiu. Nimeni din sens opus, nimeni în retrovizoare. Soarele portocaliu răsărea în urma mea. La radio cânta Chirilă despre un copil care alerga către mare. Zâmbeam și-mi continuam drumul la sfârșitul căruia mă aștepta o cafea mare și aromată. Era una din motivațiile pentru care […]
Alb-negru în nuanțe de gri
A fost o vreme când vedeam în alb-negru. Totul era simplu, era rezumabil la unul dintre cei doi termeni, alb sau negru. Unde era mai complicat foloseam metoda reducerii la absurd și tot acolo ajungeam. Mă minunam cum de nu e atât de evident totul și cum oamenii au o pâclă pe ochi și nu […]